Regionalizarea lui Băsescu
- reorganizarea administrativ-teritorială a României în opt judeţe (Moldova de Nord, Moldova de Sud, Muntenia, Oltenia, Banat, Crisana, Centru si Bucureşti). Acestea vor fi conduse de 8 prefecţi.
- Judeţul Moldova de Nord şi va îngloba actualele judeţe Suceava, Botoşani, Neamţ, Iaşi, Bacău şi Vaslui – Capitala Iaşi
- Judeţul Moldova de Sud este singurul judeţ nou care va avea în componenţă judeţe din trei zone istorice diferite, Moldova, Muntenia şi Dobrogea. Judeţul va fi compus din actualele judeţe: Vrancea, Galaţi (Moldova), Buzău, Brăila (Muntenia), Tulcea şi Constanţa (Dobrogea) – Capitala Constanţa
- Judeţul Muntenia, noul judeţ din partea de sud a ţării cuprinde şapte judeţe din jurul zonei Capitalei – Argeş, Dâmboviţa, Prahova, Teleorman, Girugiu, Ialomiţa şi Călăraşi – Capitala Ploieşti
- Judeţul Oltenia este format din actualele judeţe Mehedinti, Gorj, Vâlcea, Dolj şi Olt – Capitala Craiova
- Judeţul Banat va cuprinde judeţele Timiş, Arad, Hunedoara şi Caraş-Severin – Capitala Timişoara
- Judeţul Crişana va îngloba actualele judeţe Bihor, Satu-Mare, Sălaj, Cluj, Maramureş şi Bistriţa-Năsăud – capitala Cluj
- Judeţul denumit generic “Centru” cuprinde sase judete actuale: Alba, Sibiu, Mures, Harghita, Covasna şi Bralov – Capitala Braşov
- Judeţul Bucureşti – Capitala României
Regionalizarea USL
- Păstrează unităţile administrative existente şi adaugă un nou nivel, regiunea, care are are în subordine structuri de organizare judeţene şi locale şi la care se opreşte relaţia cu centrul.
- înfiinţarea unor instituţii noi: executivul regional, condus de un preşedinte ales; Senatul devine o Cameră a reprezentanţilor locali, preluând funcţia de reprezentare a puterilor locale; Curte de Apel regională.
- Consiliul Regional va fi condus de un preşedinte, ales direct de cetăţeni, care va funcţiona ca un “premier” al regiunii şi va avea un buget propriu, format din bugete locale, fonduri europene şi fonduri de coeziune de la bugetul central. Va fi sustinut de membrii Consiliului Regional.
- nu va exista o singură capitală a regiunii, fiecare regiune va avea multiple centre de interes – un centru economic, un centru politico-administrativ, un centru cultural şi unul universitar.
Acest proiect ar urma să se pună în aplicare în trei momente cheie. Astfel, în 2012-2013, se organizează trecerea de atribuţii şi de competenţe între guvern şi judeţe, pe baza unor dezbateri publice şi cu informarea corectă a cetăţenilor, se întăresc cele 8 regiuni de dezvoltare, cu structuri politice noi, se desfiinţează Ministerul Dezvoltării Regionale, iar fondurile europene şi fondurile româneşti alocate dezvoltării regionale se redirecţionează la nivel local prin politici de coeziune, se modifică Constituţia, pentru introducerea acestui concept.
În 2014, se vor organiza alegeri indirecte, pentru desemnarea unor Consilii Regionale provizorii (în acelaşi timp cu alegerile europarlamentare). Aleşii locali (primari, consilieri locali şi judeţeni) îşi aleg preşedintele de Consiliu Regional, iar de la nivel central, se desemnează membri delegaţi, în subordinea preşedintelui de CR, cu atribuţii speciale pe domenii de interes (educaţie, sănătate, transporturi, mediu etc). Timp de doi ani, aceste Consilii vor funcţiona cu atribuţiile primite (pregătind instituţiile pentru primele alegeri directe).
În 2016, odată cu alegerile locale, au loc alegeri pentru desemnarea preşedinţilor de Consilii Regionale (alegeri directe – vot uninominal), au loc, de asemenea, alegeri pentru desemnarea Parlamentelor regionale, care vor funcţiona ca legislative regionale, vor intra în funcţiune şi Curţile de Apel regionale, pentru a funcţiona şi puterea judecătorească la acest nivel.
Comentariu
În linii mari, modelul regionalizării propuse de Traian Băsescu pare a fi mai adecvat. De ce? În primul rând pae a fi mai simplu şi aplicabil imediat, iar la alegerile din 2012 se va merge deja după noua formulă, cel puţin aşa afirmă PDL-ul. În al doilea rând, focarul de tensiune Ţinutul Secuiesc se topeşte în judeţul Centru în care majoritatea populaţiei este de naţionalitate română, iar pretenţiile iredentiste sunt astfel contracarate. În al treilea rând se observă o mai mare debirocratizare spre deosebire de modelul USL, care doreşte atât menţinerea actualei formule cât şi înfiinţarea unei suprastructuri instituţionale care va prelua guvernanţa locală. Este clar în viziunea USL aparatul birocratic va creşte în loc să scadă, ceea ce nu va aduce decât costuri mai ridicate pentru menţinerea acestor instituţii şi pentruz plata funcţionarilor, mai puţină transparenţă în luarea deciziilor etc. Ca o opinie personală, consider că Traian Băsescu avea informaţii despre acest proiect al USL, ba chiar îl cunoştea foarte bine, motiv pentru care a lucrat direct pe planul acestora reducându-l până la o formă optimă de reorganizare. Este o ipoteză. În orice caz, manevra USL de a ieşi cu propria viziune după anunţul făcut de Bogdan Olteanu şi Traian Băsescu cu un proiect mai slab calitativ, decât al portocaliilor, mi se pare un gest de o naivitate nepermisă pentru alianţă de opoziţie politică. Mai mult decât atât, faptul că UDMR a luat imediat atitudine declarându-se împotriva proiectului lui Băsescu, iar USL-ul a sărit imediat în întâmpinarea UDMR considerând că ar putea beneficia de un viitor ajutor al acestora în cazul asumării răspunderii Guvrnului Boc pe acest proiect de lege mi se pare o eroare gravă, care trădează lipsa interesului naţional în astfel de chestiuni şi prioritatea interesului politic-electoral specific clasei politice româneşti.
Voi reveni cu un amplu articol despre Descentralizare si Subsidiaritate, despre Guvernanţă şi Guvernare şi despre metamorfoza Statului în epoca postmodernă.
