aprilie 1, 2008...11:13 am
Mult summit, putin Nato, deloc fotbal
Bucuresti 1 Aprilie 2008. Culuarul unic nu este o pacaleala. E viu. Traieste si tinde sa devina o entitate de sine statatoare. La fel si summit-ul. NATO este demult ceva de genul acesta. Serviciile actioneaza la vedere sau din umbra, pentru siguranta inaltilor demnitari care vegheaza la rindul lor pentru pacea globala, pace globala care asigura prosperitatea si… Care asigura prosperitatea. Punct. Suntem aparatorii democratiei universale, si pentru a ea suntem gata oricind sa ne sacrificam, limitam, incalcam, drepturile. Suntem adeptii “capului plecat”, al umilintei, al servilismului, pentru binele comun, pentru interesul general. Suntem un exemplu sau, cel putin, vrem sa devenim. Cum ne-am putea permite sa protestam? Acum cind ne-am cistigat dreptul de a sta la masa cot la cot cu cei mari, dupa ce zeci de ani am asteptat in munti, cu pusca in mina, in inchisori, in intuneric si in frig, un semn, o bataie de vint venita din zona Atlanticului de Nord? Nu. Nu avem acest drept, pentru ca am pune in pericol intreaga organizatie sau am putea periclita destinul omenirii. Noi romanii. Noi cei care in afara de proprii conducatori nu am atacat pe nimeni niciodata. De fapt, poate de aici se trage frica asta viscerala de proteste, a unora, in aceasta perioada. Romania e obligata sa iubeasca NATO o vesnicie, iar NATO o va iubi si el din cind in cind, atunci cind va simti nevoia, si noi trebuie sa fim mindri de asta. In numele acestei iubiri vom traversa pe jos Bucurestiul, vom face ocoluri de zeci de kilometri aplaudind frenetic, vom zimbi din orice, fericiti ca putem fi martori, parte, ceva, orice, la summit.
Lasă un Răspuns