Craiova la ultimul cartuş

Jump to Comments

Pentru “tânăra leoaică a Craiovei” aflată la două puncte distanţă de pericolul căderii, şi la patru de liniştea şi siguranţa din mijlocul clasamentului, nu există soluţii de scăpare. Ci numai una. După o pauză în care regrupările de forţe, întăririle, propaganda şi ridicarea moralului combatanţilor au constituit ţintele conducătorilor de cluburi, după ce schimbările de tactică şi manevrele surpriză ale antrenorilor au ascuţit simţul războinic al jucătorilor, Craiova pare, din start, victima unui război nedrept şi nemilos. Nedrept, fiindcă nu a avut timpul şi nici nu a putut să crească în maturitate şi forţă, şi nemilos, pentru că nimeni nu o va ierta atunci când o va prinde în iarbă visătoare ca o adolescentă rebelă. Nici rezultatele din amicale nu i-au adus liniştea, deşi ne-am putea afla faţă în faţă doar cu o realitate deformată. Dar şansa Universităţii stă în Napoli şi în jucătorii ei cu sclipiri geniale.

Costea, Ionescu, Wobay, Tănasă sau Prepeliţă sunt cei care pot da echipei posibilitatea unei lupte egale. Sunt cinci oameni care au decis, care pot decide şi care vor trebui să decidă, în 15 etape, rezultatul final. Dacă, pe lângă cei cinci, Bornescu va juca cu gândul că ar putea avea o şansă la Euro 2008, dacă Dorel Stoica va pune în teren orgoliul pe care îl poartă în suflet, atunci Universitatea are într-un prim unsprezece, şapte jucători care îi pot aduce liniştea. Dar nicunul nu va trebui să pună înaintea echipei propria-i persoană, iar Napoli va trebui să aleagă de 15 ori un unsprezece perfect care să impresioneze cel puţin prin ferocitate, dacă nu prin eficienţă. Dacă Universitatea va alege să joace în stil italian va sfârşi apărând, iar în final nu va mai avea ce să apere. Dacă jucătorii nu vor fi conştienţi că orice ocazie de a marca poate fi şi unica şi că în fotbal câştigă doar cine ratează mai puţin, atunci totul e ca şi pierdut.

Pentru echipa din Bănie, războiul total cu Liga I e inevitabil. O mână de jucători cu talent vor încerca să iasă onorabil din 15 bătălii cu adversari flămânzi, de două ori cât ei şi înarmaţi până în dinţi. Mercenari de toate felurile vor ataca cetatea Craiovei, fără teamă, fără milă, fără remuşcări. Nu vin doar nişte meciuri peste câmpiile Olteniei, vin luptele de care depinde poate chiar viitorul fotbalului în această zonă. Iar oltenii nu sunt nici bine înarmaţi şi nici în cea mai bună formă, dar spun că vor lupta până la ultimul cartuş. Mai mult, oltenii nu-şi permit luxul unor accidentări, nici pe cel al unor cartonaşe, care ar putea rupe fragilul echilibru de forţe. Pe scurt, şansa Craiovei este ca jucătorii săi să joace fiecare 90 de minute ca şi cum ar fi ultimele 5, în cea mai mare finală a anului, cu maximă disciplină, rigoare militară, devotament şi fanatism. E greu? E foarte greu. Dar au mai existat cazuri în istorie.

2 Comentarii

Filed under fotbal