Pentru un pumn de dolari…în plus

Herea sau nu Herea? Asta-i întrebarea. Rapid, Dinamo şi Steaua s-au jucat de-a şoarecele şi pisica încercând să transfere pe bani mulţi un jucător care se pregăteşte prin coclauri, care în întreaga sa carieră nu a făcut nimic spectaculos, care nu s-a văzut niciodată pe coverul unui ziar de sport şi pentru care cele mai mari realizări sunt cele cinci selecţii la naţionala de tineret. Herea a devenit cunoscut după ce Copos l-a prezentat la Rapid ca pe un “brazilian al fotbalului românesc”, după ce jucătorul i-a răspuns spunând că nu mai vrea să se ducă în Giuleşti că nu suportă acest club şi după ce Gigi Neţoiu s-a întâlnit din greşeală cu Constantin Iacov şi i-a aruncat acestuia o ofertă de 4,1 milioane de dolari, la un şpriţ, pentru a mai ieşi din anonimat. Herea a devenit cunoscut, fiindcă are un impresar cu care greu poţi să vorbeşti serios, după ce îi vezi sânii în fiecare dimineaţă, prin ziare, la revista presei, fiindcă Gigi Becali ar vrea să-i facă un bine şi să-l ia la Steaua numai pentru că nu e frumos să-şi baţi joc de viaţa unui fotbalist de viitor sau fiindcă Nicolae Badea ar vrea să i-l sufle lui Gigi din răzbunare. Herea a ajuns într-un moment în care ar semna şi cu Rulmentul Alexandria, fiindcă vrea să joace. Deja nu-l mai interesează banii, nici dacă ar fi primit bine sau rău, nici dacă ar fi înjurat de suporteri sau nu, el vrea doar să fie primit undeva. În cele din urmă va ajunge cu siguranţă să joace. În liga I, a II- a, nu contează. Şi va fi din nou linişte. Ana Maria Prodan se va întoarce în studioul foto, pentru un pictorial spumos, Copos va reveni pe yachtul său atât de liniştitor, Neţoiu se va afunda iarăşi în anonimat, Becali va lua loc la lojă să-l urmărească pe Hagi şi Badea va visa în continuare la o echipă de 300 de spartani pentru Rednic, din care acesta să nu ştie să aleagă un 11 de bază. Un final fericit, exact ca într-o telenovelă sud-americană, cu regie ieftină şi actori de mâna a doua, dar care, intens mediatizată, face audienţă record la fiecare difuzare, fiindcă românul e veşnic torturat de plictiseală. Dar e şi masochist.