Nu, nu e vorba de cartea lui Dinu Săraru. Nu, nu are legătură cu trilogia ţărănească. Are legătură cu una orăşenească, cu fotbalul, cu suporterii, cu galeriile. Cu oamenii, cu Universitatea Craiova. În ultimii ani ai existenţei sale, galeria Craiovei a suferit de complexul “ţăranului”, chiar dacă niciodată nu a avut bărbăţia să recunoască acest lucru. Spre ruşinea lor mulţi suporteri ai Ştiinţei făceau şi fac deplasări în Capitală doar pentru a le spune rivalilor stelişti, dinamovişti sau rapidişti că ei, suporterii Universităţii, nu sunt “ţărani”. Numindu-i “ţărani” pe adversarii lor sau scandând un slogan care spune tot şi stigmatizează în acelaşi timp, “Niciodată ţărani!”, unii credeau că vor putea scăpa de acest fals complex. O isterie inexplicabilă. De parcă unii ar fi purtat gravată în suflete ruşinea de a avea rădăcini la sate. Locul unde, nu de puţine ori, au fugit, pentru a încinge un grătar “greţos”, în timpul liber, sau pentru a bea, cu nesaţ, o vadră de vin. Ce fel de oameni sunt aceia care îşi reneagă propriile rădăcini? Care se dezic de propriul lor trecut, de proprii lor bunici, veri, şi în definitiv de propriile lor familii? Sunt oamenii care îi numesc “ţărani”chiar şi pe cei care susţin aceeaşi echipă ca si ei, pe aceia care nu mai au 20-30 de ani, pe cei care nu au auzit de “Burberry”, de “Lonsdale” sau pentru care marca “Lacoste” nu înseamnă altceva decât o broderie cu un amărât de crocodil. Pe cei care nu îşi aleg în peluză un loc pentru a vedea un meci, pe cei care simt să se manifeste după o vârstă altfel decât o făceau în tinereţe. Cuvântul “ţăran” a căpătat deja un sens peiorativ în minţile unora. În minţile acelora care cred că onoarea şi fidelitatea faţă de culorile clubului iubit se confundă cu adrenalina şi distracţia. Când un tânăr puber aflat în crize şi neînţeles de nimeni îşi exprimă frustrările şi rebeliunea penibilă, cauzată de disfuncţii hormonale, într-un loc numit peluză, se spune că provoacă incidente. Incidente cu cetăţenii, cu jandarmii, cu ei înşişi, şi cât mai puţin cu adversarii. Acest fenomen a ajuns să se numească ultras. Şi asta nu e bine.
Niciun comentariu până acum.
nici un comentariu până acum
Comentarii RSS URI identificator TrackBack
Lăsați un comentariu
